Romania are o flora melifera bogata si variata, in toate zonele bioapicole ale tarii. De pe litoralul Marii Negre pana pe cele mai inalte piscuri ale muntilor, pot fi intalnite la tot pasul sute de plante, care de care mai interesante ca alcatuire si culoare a florilor, bogate in nectar si polen si cu perioade de inflorire esalonate din primavara pana in toamna.
 
Inflorirea masiva a unor specii in aceeasi perioada de timp creeaza adevarate aspecte fizionomice sezonale, cand natura capata un colorit specific (galben, mov, alb, roz, violet). Zona de sud a Romaniei este cel mai important areal de rapita si floarea-soarelui, presarat si cu importante paduri de salcam si tei. Completarea cu flora erbacee din zona inundabila din Lunca si Delta Dunarii face ca sudul Romaniei sa fie cea mai favorabila zona de practicare a stuparitului pastoral la mica si mare distanta.
 
Apicultorul roman isi indreapta prima privire catre ”oceanele” cu rapita. Amplaseaza pavilionul in mijlocul lanurilor... ...sau la margine lor. Singur...singurel, fara concurenta! Din pacate, nu poate acoperi suprafata imensa de rapita. Prea multa floare pentru o singura stupina
Chiar si cu 2 pavilioane, nu este acoperit ”oceanul” de flori galbene... Avem si culturi de rapita cu multi stupi. In culturile de rapita cu paza asigurata, avem chiar si aglomeratie de stupi... si apicultorul printre ei...
...sau in lanuri. Uneori si fermierii.
Grupului se alatura cercetatorul... Cine o fi facut cararea prin lanul de rapita ? Apicultorul, agricultorul sau cercetatorul? Sau impreuna ? Intre apicultori si cercetatori exista de multa vreme stranse colaborari. Apicultorul vrea sa afle cata miere poate culege albina sa...
Cercetatorul vrea sa afle cat nectar secreta florarea de rapita... ...iar fermierul starea culturilor Cercetatorii vin cu aparatura de laborator... Izoleaza florile.
Analizeaza floarea... ...si trag concluziile finale. Numai in lanurile cu rapita, familiile de albine sunt bine pregatite pentru marele cules de salcam Exista insa diverse controverse asupra nevoii de polenizare entomofila a culturilor de rapita.
 
Pana la elucidarea completa a nevoii de polenizare, apicultorii incarca familiile de albine in plina expansiune. Pleaca cu ei si cu multa speranta catre la padurile de salcam. Cu multe riscuri, mai fac si pana, uneori. Dar sunt perseverenti si ajung la padurile de salcam cu parfum imbietor.
Multi dintre ei prefera celebrele masive nationale de salcam. Padurile de salcam din Valcea, Dolj si Arges sunt cele mai appreciate. Dar si cele mai solicitate! Aglomeratiile nejustificate compromit culesurile apicole! Aglomeratia de stupi contribuie la raspandirea bolilor.
Este posibil eliminarea sau atenuarea acestui aspect? Cu siguranta, da! Multe judete au pe raza lor multe paduri de salcam, cu potential melifer foarte important. Atitudinea unor apicultori de a solicita an de an aceeasi padure trebuie combatuta cu argumente stiintifice. Veniti de la drum lung, descarca stupii...
...si ii ingrijesc cu pasiune... ...si cu speranta ca floarea de salcam le va rasplati munca depusa. Dar, uneori floarea de salcam este capricioasa... ...si inseala asteptarile apicultorilor.
De ce ? Se intreaba dezamagit apicultorul. Dar si cercetatorul. Vine cu aparatura de laborator sa afle cauza... ...si sa analizeze secretele infloririi arborilor de salcam si, mai ales accidentele care apar. De ce uneori albina nu culege nectar, de?i are floare din belsug?
Doua fenomene determina rezultatele nesatisfacatoare:
1) Numarul mic de flori/arbore ;
2) 2) Lipsa secretiei de nectar/floare
Un moment esential in viata salcamului este diferentierea mugurilor florali, care se produce numai in anumite conditii. Salcamul are un interval optim pentru apicultura. Cea mai buna perioada este intre 15-25 ani, pana spre 30 ani, dupa care apare declinul. Un copac fara abundenta florala, nu va oferi niciodata o productie marfa de miere, indiferent cat de ridicat ar fi nivelul secretiei de nectar/floare.
Salcamul este o specie melifera foarte darnica. Un hectar ocupat de arbori de salcam are un potential de 1.000 miere Din pacate, salcamul se comporta ca o specie exotica pentru tara noastra. Produce nectar din abundenta cand temperatura nocturna este intre 17-18 C, iar cea diurna in limitele de 25-28 C.
Dezamagit sau nu de abundenta si secretia florile de salcam, apicultorii pleaca catre floarea de tei.
 
In drumul lor spre padurile de tei, intalnesc peisaje frumoase si mioritice. in lunca paraului Calmatui inca mai cresc bivoli. Intr-un final, ajung si gasesc abundenta florala, la care au visat mereu. Teiul a fost dintotdeauna podoaba padurilor romanesti, datorita portul sau maiestos cat si datorita mirosul suav al florilor, bogate in nectar. Dar oare va oferi mierea mult visata? Se intreaba cercetatorul.
Greu de spus! Dar nu imposibil. Asa ca determina secretia de nectar a florilor de tei... ...si determina abundenta florilor pe unitatea de suprafata. Dar nu stim procentul de participare a speciilor de tei in compozitia floristica a padurilor. In padurile de tei din Romania cresc, in general trei specii de tei.
Tilia platyphyllus Scop.Este prima specie care infloreste si are un potential de 800 kg miere/ha. Tilia cordata Mill.Infloreste la cca. 10-15 zile dupa teiul cu frunza mare si are un potential de 1.000 kg miere/ha. Tilia tomentosa Mill.Infloreste la cca. 18-20 zile dupa Tilia platyphyllus Scop. si are un potential de 1.200 kg miere/ha. Dar care este procentul lor de participare? Nu stim!
 
Cel mai recent proiect a fost ”Revizuirea si actualizarea Catalogului National al surselor pentru materiale forestiere de reproducere si a instructiunilor de management ale acestora in conformitate cu rezultatele cercetarilor nationale si europene” condus de dl. dr. ing. Gheorghe Parnuta. In cadrul acestui proiect au fost realizate Hartile regiunilor de provenienta pentru principale specii forestiere din Romania, inclusiv pentru cele trei specii de tei care ne intereseaza din punct de vedere melifer. Aceste harti reflecta arealul de raspandire al speciilor de tei
Nu gasim informatia vitala nici in descrierile silvice parcelare. Toate speciile de tei sunt trecute sub codul general ”TE”. Gasim insa sprijin la Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice Bucuresti. Distributia speciilor de tei a fost studiata in cadrul unor proiecte de cercetare. Rezultatele obtinute au permis o estimare generala, dar destul de precisa a arealelor ocupate de cele trei specii de tei.
Tilia platyphyllus Scop. sau teiul cu frunza mare se intalneste in judetul Valcea, in amestec cu teiul argintiu. Tilia cordata Mill. sau teiul cu frunza mica se intalneste pe arii restranse, indeosebi in lunca raului Vedea si in lunca Argesului. Tilia tomentosa Mill. sau teiul argintiu este specia cea mai larg raspandita in zona de S SV a Romaniei, intalnindu-se in judetul Valcea cat si in cea mai mare parte din Campia Bucureatilor in judetele Ilfov, Giurgiu, Teleorman si Olt. Zona de S SV a Romaniei este binecuvantata. Teiul argintiu are cel mai larg areal in zona de S SV a Romaniei, cu implicatii benefice asupra productiei de miere.
 
Floarea-soarelui - ce surprize rezerva apicultorilor? Desi au un potential de miere mult mai mic decat rapita, salcamul sau teiul, apicultorii practica stuparitul pastoral la culturile de floarea-soarelui. Zonele vaste acoperite cu floarea-soarelui mareste interesul apicultorilor. Romania are culturi de floarea-soarelui frumoase si bine ingrijite de fermieri.
Dar care si-au intors fata de la apicultura. Oare de ce ? se intreaba specialistii. Albinele melifere sunt inca puternic atrase de inflorescentele de floarea-soarelui! Care sa fie secretul?
Cercetatorii fac analize de nectar... ...si afla ca noi hibrizi de floarea-soarelui au potential melifer ridicat. ...si care se manifesta la nivelurile stabilite. De ce uneori albinele nu culeg nectarul desi florile secreta nectar din abundenta? este o intrebare care ii framanta pe specialisti. Atat de multe taine in viata albinelor si al plantelor de floarea-soarelui, pe care cercetatorii nu au reusit sa le descifreze, precum...
de ce se inregistreaza diferente foarte mari intre culturi, aflate in aceeasi zona? Unii apicultori nu recolteaza nimic, in timp ce altii obtin productii frumoase. Multi apicultori motiveaza scaderea productiei de miere datorita presiunii genetice de crestere a auto-fertilitatii. Cercetarea a edificat acest aspect. Presiunea genetica nu a influentat negativ secretia de nectar. Destul de multe intrebari fara raspuns care demoralizeaza pe apicultorii! nesiguranta productiei de miere si mortalitatea ridicata a albinelor, determina apicultorii sa abandoneaza stuparitul pastoral la floarea-soarelui
Impactul este extrem de negativ. Floarea-soarelui nu va mai beneficia de prezenta gratuita si benevola a albinelor melifere. Chiar daca majoritatea hibrizilor comerciali de floarea-soarelui sunt autofertili... ...prezenta insectelor polenizatoare in cadrul culturilor este benefica... ...si asigura sporuri de productie.
Intalnirile dintre apicultor, cercetator si agricultor sunt tot mai dese. Daca s-ar finaliza si cu contracte de polenizare... Cercetatorii apicoli ii sfatuiesc pe agricultori sa colaboreze cu apicultorii. In prezenta albinelor melifere, vor obtine sporuri frumoase de seminte de floarea-soarelui. Utilitatea albinelor melifere, ca producatoare de miere, este slab comparata cu serviciile care le aduce agriculturii, ca agent polenizator.
Folosul invizibil si inapreciabil al albinelor pentru culturile de floarea-soarelui este mult mai mare – folos care se realizeaza prin polenizarea miliardelor de flori. Pentru 500 grame de miere sunt necesare cca. 25-30.000 zboruri de albine. Motiv pentru care, stuparitul pastoral ar trebui sa fie considerat o ramura a agriculturii. Din pacate, cand vine vorba de aplicarea in practica a serviciului de polenizare, totul este lasat la voia intamplarii.
Avem culturi de floarea-soarelui cu aglomerare de familii de albine, dar si culturi de floarea-soarelui cu deficite importante de familii de albine. Dar chiar si acolo unde avem stupine in pastoral, repartitia stupilor nu este facuta conform nevoilor de polenizare, ci dupa usurinta cu care cu care se poate ajunge la cultura respectiva. In culturile de floarea-soarelui, aflate in imediata vecinatate a drumurilor nationale se aglomereaza seci de stupine, in timp ce in altele, situate la numai 7-10 km de aceste drumuri sunt fara stupine. De ce se intampla ? Poate pentru ca multi apicultori isi indreapta privirea tot mai des catre Lunca si Delta Dunarii.
 
Dunarea strabate continentul Europa de la vest la est, traversand sau marginind teritoriul a zece tari si formeaza pe teritoriul Romaniei cea importanta delta a Europei. Pe teritoriul Romaniei formeaza cea importanta delta a Europei. Pentru poporul roman, Dunarea si lunca ei au fost, din cele mai vechi timpuri, o importanta sursa de venituri. Pentru apicultorii romani, Luna si Delta Dunarii reprezinta punctul terminus al perioadei de cules apicol.
In anotimpurile ploioase, terenurile din Lunca Dunarii se acopera de apa. Motiv pentru care sute de hectare de terenuri de lunca au fost desecate si transformate in terenuri agricole, prin realizarea unor diguri de protectie. Astazi, fostele balti ale Dunarii, desecate in mod abuziv au devenit terenuri agricole neproductive, dar cu o compozitie floristica de exceptie pentru albinele melifere. Multi oameni de stiinta, printre care si celebrul naturalist Grigore Antipa, au sustinut, la vremea respectiva, ideea unei solutii alternative la indiguire, pentru pastrarea zonlor umede din Lunca si Delta Dunarii.
Din fericire, astazi, la nivel european si mondial, exista o tendinta de ocrotire, refacere si imbogatire a naturii. In acest fel, refacerea fostelor bazine si a habitatelor corespunzatoare pentru dezvoltarea si conservarea biodiversitatii din Lunca si Delta Dunarii capata o semnificatie deosebita pentru apicultura romaneasca. Crearea conditiilor pentru renuntarea la unele activitati agricole nerentabile in favoarea activitatilor traditionale ce favorizeaza dezvoltarea biodiversitatii, precum pescuitul, pasunatul sau apicultura este o prioritate europeana. Punerea in aplicare a acestor prioritati creeaza un climat favorabil pentru dezvoltarea apiculturii din zona de S SV a Romaniei. O parte din populatia locala se va orienta spre apicultura, ca activitate traditionala si sursa de crestere a veniturilor. Explorarea Deltei Dunarii este o experienta de viata si un paradis minunat nu numai pentru apicultori, ci pentru totii cei care iubesc natura.
Numeroasele canale, mai mult sau mai putin navigabile taie in lung si in lat Delta Dunarii, despartind-o in zone cu trestie si stufaris, mlastini, insule cu flora erbacee sau paduri. Delta Dunarii gazduieste 5137 de specii de plante si animale (1689 soiuri de plante si 3.448 de specii de animale). Intr-adevar, un paradis natural! Prezenta numeroaselor tipuri de vegetatie (de lunca, de grinduri, de mlastini, saraturi si nisipuri) este rezultatul diversitatii micro-statiunilor formate nu numai sub influenta regimului hidric, ci si a numeroaselor lucrari de desecare efectuate de om de-a lungul anilor. Din fericire, Delta Dunarii este inclusa in Lista Patrimoniului Mondial - UNESCO. Astazi, UNESCO si Rezervatia Biosfera Delta Dunarii contribuie la protejarea ei.
In acest fel, Delta Dunarii cu pajisti, lunci, paduri si poiene, cu apele nealterate de insecticide si erbicide este nu numai un loc curat, nepoluat, ci si un loc de refugiu si de refacere pentru familiilor de albine. Delta Dunarii este raiul albinelor melifere si ofera productii importante de miere. Perioada maxima de favorabilitate pentru culesurilor apicole este iulie-august-septembrie In Delta la tot pasul sunt plante, pana la Sulina, punctul de intalnire al Dunarii cu Marea Neagra. Sulina - o destinatie mai putin cunoscuta de majoritatea turistilor romani, dar preferata de turistii straini care alearga dupa natura, salbaticie si o viata simpla.